DE LA "CENTURA DE SIGURANTA" LA PIERDEREA SUVERANITATII

   Raportul FMI dat publicitatii zilele trecute a reusit sa isterizeze o tara intreaga, prezentand posibilitatea de unu la zece ca economia Romaniei sa scada in 2013 cu cinci puncte procentuale iar cursul de schimb sa inregistreze o depreciere de 15% -20%. Scenariul este apacaliptic si desi se recunoaste in raport ca aceasta previziune de risc maxim, este putin probabil sa se intample, inteleg totusi, sa ne atraga atentia, sa ne previna si sa ne sugereze ceea ce ar trebui sa facem. Aceste sugestii venite din partea FMI (nu numai acum) nu au insemnat altceva decat metode de presiune si santaj puse pe spatele tarilor debitoare. Ranjind in coltul gurii, functionari cu gauri in pantofi, ne provaduiesc binefacerile majorarii cu unu la suta a principalelor taxe: cota unica, TVA, contributii sociale.

   Cu aroganta unui camatar cu acte-n regula, nu mai e mult pana cand, FMI-ul, o sa ne spuna ce sa mancam, cum sa ne imbracam si cand si de cate ori pe saptamana sa ne culcam cu nevasta. Conditionalitatile impuse au depasit de mult limita suportabilului si de la "centura de siguranta" pana la pierderea suveranitatii ne-am comportat ca niste slugi captivi ai aranjamentelor financiare mondiale.

  Cea mai gresita decizie politic- economica a ultimilor ani a fost semnarea acordului de finantare cu FMI. Acest acord a fost catrastrofal pentru Romania si a servit doar intereselor straine. S-a ajuns la acest acord datorita presiunilor exercitate asupra Romaniei prin intermediul agentiilor de rating economic care au coborat constant si de multe ori nejustificat notele date economiei si situatiei economice din tara dar si datorita presiunilor institutiilor internationale si a fortelor din spatele lor.

In campania electorala din 2008 presedintele tarii se batea cu pumnul in piept clamnd potenta financiara a tarii pe care o conduce. Dupa alegeri, cand si-a vazut majoritatea parlamentara pe care a visat-o, s-a sucit si brusc fara niciun preludiu ne-a pus "centura de siguranta" in jurul gatului. Ce s-a intamplat de la batutul in piept pana la nevoia unei "centuri de siguranta" nu putem sti exact dar putem face supozitii.

   Dorinta fiecarei tari din UE de asi salva bancile proprii de furtuna starnita peste ocean de prabusirea sistemului bancar american, a facut ca pe sub mesele discutiilor din consilii, prin spatele pozelor de grup a diferitelor consfatuiri si in dosul conferintelor de presa sa se bata cu pumnul in masa si sa se decida salvarea lor, in detrimentul nostru. Toti stiau de putregaiul din sintemul lor bancar. Stiau ca o sa crape.

   Expunerea bancilor europene in Romania, la acel moment, era dominata de Austria prin BCR si Raiffeisen Bank, Franta prin BRD, Italia, Grecia, Germania. Legislatia romaneasca in domeniul bancar prevedea ca pentru fiecare suta de euro atrasa de banci de pe piata interbancara, de la clienti si de la actionari acestea erau obligate sa constituie la BNR o rezerva minima de 40 de euro. Aceste rezerve obligatorii reprezentau pentru bancile mama din statele UE sume absolut necesare salvarii. Asta a fost santajul la care tara noastra a fost supusa. Pentru a nu intampina greutati in asi asigura finantarea, Romania a fost obligata sa reduca aceste rezerve si sa restituie bancilor straine sume importante. Probabil s-a obiectat, ca ramanem expusi si ca nu avem cu ce sa sustinem cursul valutar, ca BNR-ul nu-si mai poate face treaba de ajustare si supraveghere a cursului de schimb cu punga goala. S-a gasit solutie si pentru asta: Imprumutati-va de la FMI.

OK! Am inteles , cred ca a fost raspunsul alor nostri. Ne imprumutam de la FMI cu dobanda si le dam bancilor europene banii inapoi.

    Si ne-am imprumutat. Cu 12,9 miliarde euro de la FMI, cu 5 miliarde de la Comisia Europeana, cu 1,5 miliarde de la Banca Mondiala si cu un alt miliard de la alte institutii financiare. In total 20,4 miliarde de euro.

Potrivit unui raport al FMI, bancile straine au scos din Romania 13,4 miliarde de dolari.

"Si cu asta ce-am facut?"

Un simplu buticar ar zice: "Ne-am ars de doua ori".

   Dar asta nu a fost tot. In urma celebrului acord semnat de Basescu cu "bancile mama" la Viena, orasul lebedelor ademenitoare pentru unii din noi, acestea s-au angajat ca nu vor retrage toti banii din tara si ca vor credita economia.

   Speculand nevoia din ce in ce mai mare a statului de bani, printr-o politica de cartel si intelegeri pe sub masa, aceste banci s-au rezumat a credita statul la dobanzi tot mai mari. Astfel, pentru aceiasi bani si datorita proastelor decizii politice, contribuabilul roman, prin bugetul de stat a suportat a treia dobanda pe aceiasi bani. Ca la camatari!

    Dintr-o singura decizie politica aceeasi suma genereaza trei tipuri de venituri, toate in favoarea tarilor si bancilor europene.

   Cred ca aceasta inginerie nu putea fi pusa la cale decat de mai marii lumii, speriati de amploarea crizei in beneficiul tarilor lor si in deserviciul nostru. Prin aceasta masura au castigat tari cu putere de decizie in UE si indiferent ce beneficii or fi avut ai nostri, acceptant, cred ca a fost mult prea scump.

    S-a gasit scuza "centurii de siguranta"ca si cum urma sa ne izbim de un zid. Zidul santajului mondial si presiunilor politice?!

  Manipulat zilnic prin presa scrisa dar mai ales prin TV, romanul, a inteles ca trebuie sa stranga cureaua, asa cum il indemna mai marii de la Bucuresti, sa se covrigeasca pentru ca patura nu-i mai ajunge si sa puna frana dezmatului platit cu buletinul. A acceptat umilinta disponibilizarilor, restrangerii activitatii, taierilor de sporuri, leafa, pensie si alocatie. A acceptat cu capul plecat catre portofelul din ce in ce mai subtire, asteptandu-si mantuirea. Pocainta lui,  a fost dezmatul clasei politice si a abonatilor la banul public, pentru ca aceste constrangeri au avut menirea de a lasa sume din ce in ce mai mari la dispozitia lor.

   Dupa trei ani de acord cu FMI, Romania nu se imprumuta de pe pietele internationale mai ieftin decat tari din jurul nostru care au avut curajul sa spuna "pas" celor de la FMI, doar ca noi, ne-am pierdut suveranitatea, asa cum spune presedintele Bancii Central Europene Mario Draghi: " Multe din guverne nu au realizat faptul ca si-au pierdut suveranitatea nationala ...pentru ca sunt extram de indatorate, sunt acum dependente de vointa pietelor financiare"

Asta a fost de fapt, "chichirezul".