M-am tot întrebat ce urmăreşte Călin Popescu Tariceanu si ce vrea de fapt, sustinand necesitatea organizării de alegeri interne în PNL pentru stabilirea candidatului la alegerile prezidentiale din 2014, cand este stiut de toata lumea ca acest candidat exista, ba chiar, votat in congresele fiecarui partit component al uniunii ?
Ce-l mană în lupta si de ce loveşte în propriu partid care l-a propulsat la un moment dat pe lista premierilor care au condus acesta tara?
E santajat? Vrea în guvern? Sau vrea succesiunea partidului după ce Antonescu va ajunge la Cotroceni?
Aseară, invitat fiind la un post de televiziune a vrut sa lamureasca sensul declaraţiei sale de vineri, spunand ca nu are niciun conflict cu partidul din care face parte dar ca o competitie pentru desemnarea candidatului la preşedinţie este un exercitiu democratic care va aduce " selecţia naturală"
" Nu mă lupt cu PNL. Nu am nicio problema în PNL. Vreau sa deschid acest partid..."
Tariceanu a mai precizat ca nu are de gand sa demisioneze din partid: " Nu m-a bătut niciun moment gandul acestei demisii. Nu am avut aceasta idee si nici nu am motiv...Nu as părăsi PNL-ul pentru nimic..."
Atunci care-i smecheria... de da cu motocicleta prin gropi, facand jocurile adversarilor politici? Ca nu are nimic de caştigat de pe urma declaraţiilor făcute. Sigur are ceva de pierdut...pentru ca liberalilor nu le plac "trădătorii", iar Călin Popescu Tariceanu începe sa devină.
Pe vremea cand Traian Basescu era încă purtător de suvita, iar Elena Udrea avea oja portocalie inca virgina pe unghii si scotea "biletele roz" ca tatele din sutien, au fost mulţi care au simpatizat cu "năpăstuitul" Tariceanu ce se opunea cu darzenie presiunilor venite din Deal. Era perceput atunci, ca fiind cel mai mare adversar politic al preşedintelui si al partidului prezidential.
După o guvernare buna dusă la capăt cu sprijinul parlamentar al PSD-ului, Călin Popescu Tariceanu a pierdut şefia partidului în favoarea lui Crin Antonescu. Din acel moment fostul prim ministru invocand democraţia de partid si libertatea de opinie, s-a pozitionat în opoziţie fata de noua conducere a PNL.
Fără ai nega meritele pe care le-a avut în timpul guvernarii sale, trebuie totuşi spus ca au mai existat cel puţin doua momente provocate de Tariceanu care au afectat si destructurat partidul liberal. În '93 cand împreună cu Dinu Patriciu au rupt aripa tanără a liberalismului si în 2008, după alegeri, cand deşi avea o înţelegere cu pesedistii, s-a cramponat de funcţia de prim ministru trimitandu-si partidul în opooziţie.
Dacă toate i-au fost iertate, iar partidul condus de Crin Antonescu are cel mai mare număr de parlamentari pe care l-a avut vreodata, cu atat mai puţin are logica demersul sau. Numai ranchiuna si orgoliul meschin il face sa se puna contra cutrentului, sa-si spele lenjeria în public, si sa dea apa la moara pedelistilor care tot mai spera intr-o dezmembrare a USL.
Stiu! Ar vrea la Cotroceni! L-ar aranja o astfel de functie!
Numai ca exista un inpediment. Congresele celor trei partide componente a Uniunii Social Liberale n-au votat orice liberal canditat la prezidentialele din 2014, ci pe acel liberal...cu nume si prenume, considerat potrivit si de incredere...care nu se numeste Călin Popescu Tariceanu.
Asa ca "vrabia malai viseasa iar saracu' poale-n brau..."!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu