Mai sunt cinci zile pană la "duminica chioară" cand romanii îşi vor alege reprezentanţii în parlament. A fost o campanie lungă, o bătălie crancena fără pic de milă. Partidele politice si-au dat la "gioale" si s-au "cotonogit" pe întreg acest an electoral.
La începutul anului, în ianuarie, regimul s-a confruntat cu ieşirea în strada a manifestantilor. Piata Universităţii a fost locul în care, seara de seara, la temperaturi mult sub zero grade, acestia au manifestat. I-a scos în strada mojicia preşedintelui fata de doctorul Arafat. Protestul lor prelungit a dus la căderea guvernului si "incoronarea" lui MRU- şeful spionilor externi.
A rezistat doar 78 de zile după care a fost trimis la plimbare cu tot cu guvern de motiunea adoptata în parlament.
Deşi se jurase ca n-o sa-l numească pe Ponta niciodată premier, Basescu s-a văzut nevoit sa-si incalce juramantul desemnandu-l în aceasta funcţie si cedand astfel puterea opooziţie de atunci.
Acesta a fost momentul declanşării campaniei electorale pentru alegerile parlamentare care bat la usa.
Strategic, preşedintele, a acceptat transferarea puterii celor de la USL din doua motive: primul pentru ai compromite iar cel de-al doilea pentru a şterge din memoria alegatorilor dezastrul guvernarii pedeliste.
Si a început bătălia.
Rand pe rand, miniştri propuşi de Ponta, erau căutaţi la CV si descoperiţi ori ca-si atribuise merite pe care nu le aveau ori ca plagiase. Cei care nu aveau aceaste probleme erau pusi de preşedinte sa dea cu subsemnatul si sa se jure ca n-au furat. Lovitura de imagine a ţinut iar televiziunile se întreceau în a compara pasaje din lucrările acestora cu altele ale căror autori nu fusese citaţi.
Ştiam ca-i doar începutul. Bănuiam ca preşedintele are în sertar dosare despre adversarii lui politici si ca treptat, treptat, pe masura ce se vor apropia alegerile le va scoate de la naftalina.
Acum după şapte luni cand campania a ajuns în ultima ei săptămana, trag concluzia ca nu m-am înşelat, doar ca mă aşteptam la mult mai mult.
Totuşi, picătură cu picătură campania preşedintelui si a pedelistilor de ponegrire a guvernului nou instalat dădea roade în mediile academice si universitare, în schimb, în randul oamenilor simpli, a marii mase de alegători aceste acuzaţii de plagiat ramaneau fără ecou.
Furtul de cuvinte si idei ori plagiatul cum se mai numeste, este, intradevar, tot un furt, dar pe omul de rand nu-l afecteaza la buzunar, asa cum il afectase trei ani guvernarea portocalie.
Asa ca la alegerile locale din vara au pus stampila în draci pe candidatii USL, zdrobind si calcand în picioare PDL ascuns în diverse aliante locale. Au pierdut astfel judete despre care se credea ca sunt fiefuri portocalii vesnice. Din 41 de judete, USL a castigat 38.
Constientizand dezastrul electoral, preşedintele îşi asuma postura de principal combatant al guvernului si al uniunii si iese la atac. Tot c-un plagiat. A lui Ponta.
Seara în conferinta de presa hahaia: "HA, HA, HA cand esti doctot în drept...esti dottore..." iar a doua zi, intr-o revista din strainatate, apare stirea potrivit careia premierul ar fi plagiat lucrarea de doctorat.
Era maximul acuzelor aduse premierului si mi-am dat seama de acest lucru. Daca ar fi avut altceva l-ar fi scos pe piata, pentru ca se cerea mai mult pentru a acoperi dezastrul alegerilor dar si actiunile guvernului de restituire a sumelor din pensii retinute ilegal de guvernele anterioare si reintregirea salariilor bugetarilor. Deci, la masuri reparatorii puse în practica de guvernul Ponta, ce insemnau bani în plus în buzunarul fiecaruia, partea adversa, care le diminuase veniturile, veneau tot cu acuze de plagiat. Inca unul care furase cuvinte.
" Sa le ia mama pe toate, da noua sa ne mareasca pensiile ca suntem batrani si bolnavi si nu ne mai ajunge..." zicea o pensionara, atunci, despre faptul ca Poata plagiase.
Pentru cel care nu are ce manca, care nu are bani sa-si plateasca sanatatea, sau sa-si hraneasca copiii, plagiatul i-o treaba ce nu-i priveste atata timp cat nu le umbla în buzunar. In consecinta nu-l intereseaza. Dar i-a umblai la leafa asa cum a facut Basescu, nu te mai uita niciodată.
In aceste conditii, nu le-a mai ramas decat intelectualii si Europa, cei care pun pret pe astfel de furturi. Aceasta campanie a dat roade în sensul ca imaginea premierului Ponta în strainatate a avut de suferit, fapt ce la ajutat pe preşedinte la referendum putand impune conditii noi de desfasurare a acestuia.
Despre referendum am scris la acel moment, acum mă intereseaza sa pun în balanta si sa vad, ce a cantarit mai mult în mintea alegatorilor? Furtul de cuvinte al plagiatorilor USL sau furtul milioanelor de euro din timpul guvernarii basiste?
Dupa ce si-a revenit din pumnii incasati la referendum, Ponta si-a pus miniştri sa ia la puricat hartiile guvernarii portocalii. Mama!...Jaf!..Talharie la drumul mare!
2,5 miliarede de euro "praduiala baietilor destepti" din energie, 80 milioane euro "furaciune" la Posta Romana, 505 milioane de euro "smenuri" din fondurile europene administrate de madam Nutzy de la Dezvoltare, 2 la gala lui Bute, nu stiu cate cu frunza, alte 6 cu un patinoar, alte zeci cu bazine de innot, sali de sport si terenuri în panta, altele cu gondolele portocalii si partiile de schi, altele cu vila din Dante a preşedintelui si multe alte milioane de euro "ciordite" de intelectualii aciuati pe la ICR sau pe la Institutul de investigare a crimelor comunismului, tocmai cei care ii batuse obrazul premierului ca furase cuvinte. Hotii milioanelor de euro strigau Hotii.
Am scris de mai multe ori ca tara asta nu ar fi fost nevoita sa se indatoreze la institutiile bancare mondiale daca cei care conduceau atunci destinele ei ar fi avut "sange în instalatie" si ar fi refuzat cererea bancilor de restituire a unei parti importante din rezervele minim obligatorii si daca ar fi furat mai putin. Mai putin, nu deloc. Macar la jumătate, fata de cat au furat. Dar lăcomia i-a împins sa "ciordeasca" 98% din fondurile europene atrase.
Ieri, parcă special pentru a-mi argumenta demonstraţia cum ca unii au furat cuvinte, plagiind lucrări deja publicate iar alţii, au furat sute de milioane de euro: au fost doua ştiri importante.
Nelu Iordache, regele asfaltului, favoritul d-nei Elena Udrea care ii accepta drept garanţii scrisori bancare false si principal finantator al PDL, a fost arestat pentru "praduirea" a şase milioane de euro din banii Uniunii Europene.
In contrapondere, partea cealaltă ataca tot c-un plagiat. Al catelea?
Ministrul invatamantului, este acuzat de un post de televiziune ca s-a autoplagiat în mai multe lucrări de doctorat pe care le-a coordonat.
Si uite-asa între hoţia de cuvinte, formule si reacţii chimice, izotopi în forma scrisă si "furaciunea" banului public, a fondurilor europene, romanii sunt nevoiţi sa aleagă. Sa aleagă cine a furat mai putin.
In 2000 am fost obligaţi sa alegem răul cel mai mic, în 2004 sa alegem dintre doi comunisti iar acum, suntem nevoiţi sa alegem între doua tabere de hoţi. Fiecare cu "furaciunile" ei.
Sa fie oare acesta blestemul nostru?
Oricum, eu am sa-i aleg pe cei care "nu m-au facut la buzunar"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu